pe cărări cu soare: mai 2009

După o perioadă de muncă, mai mult sau mai puţin extenuantă, de 1 mai am plecat, cu o gaşcă mai mare de prieteni să vedem Sarmizegetusa Regia, unde niciunul dintre noi nu mai fusese.

Am căutat pe net date despre zonă, despre trasee şi despre cazare, am rezervat o pensiune din Costeşti, jud. Hunedoara şi am plecat de joi seara.

A doua zi am plecat spre Sarmizegetusa, pe drumul forestier, destul de bine întreţinut şi la care se lucrează. La cetate, destul de multă lume, inclusiv un grup cu un autocar. Surprinzător, dar zona este foarte curată, ceea ce ne-a bucurat mult. Ruinele sunt surprinzătoare, bine păstrate (ceea ce este la lumină), iar faptul că dacii aveau drumuri şi pieţe pavate şi canalizare te face să îţi schimbi părerea despre "barbarii" civilizaţi de romani după cucerire.

Ceea ce aduce un minus în toate este lipsa unor marcaje, indicatoare ori alte moduri de explicare a ceea ce se află acolo. În afara unor tăbliţe care conţin lapidar "Poarta de vest", ori "Sanctuarul de andezit" şi a câtorva informaţii pe dosul indicatorului de cetate, nimic... Cred că este necesar să se tipărească pliante care să se distribuie în Costeşti, la intrarea în perimetrul cetăţilor dacice, să fie instalate mai multe indicatoare care să conţină informaţii despre ce reprezintă şi ce funcţie avea fiecare construcţie şi alte asemenea.

Doar la cetatea Costeşti am putut cumpăra un pliant şi o carte despre ce vedeam acolo, dar numai după ce am chemat pe vânzătoare dintr-o curte şi a deschis o mică gheretă. Există nu un dezinteres, ci un interes foarte scăzut în popularizarea şi explicarea zonei, ori pur şi simplu nu ştim să ne vindem chestiunile interesante.

Nici la pensiunea unde am stat gazdele nu au putut să ne dea mai multe informaţii, neavând niciun material informativ.

Zona este deosebită, peisajul extraordinar, se poate merge uşor la toate cetăţile şi aşezările civile, care, fiecare în felul ei, este interesantă şi spune multe despre civilizaţia acestui pământ de acum mai bine de 2000 de ani.

De acolo am plecat spre Castelul Huniazilor, unde am văzut ce înseamnă cu adevărat interesul şi conştientizarea unui obiectiv: pliante, panou informativ, monitor, ecran 3D, toate furmizând informaţii despre castel şi despre toată zona, inclusiv Masivul Retezat. Următoarea escală, în drumul spre casă a fost Obârşia Lotrului, unde am ajuns din Petroşani, apoi Lacul Vidra, care este secat (se întâmplă o dată la 30 de ani), iar coborârea spre Voineasa am făcut-o pe drumul vechi, bucurându-ne de apele învolburate şi de cascadele impresionante, datorate secării Vidrei.

A fost o ieşire excelantă, cu prieteni şi cu locuri care merită pomenite.