SIGHIŞOARA 2008

A trecut şi Festivalul de la Sighişoara de anul acesta. Nu am lipsit, ajungând astfel la 13 ediţii consecutive. A fost, ca de obicei, un eveniment mult aşteptat, chiar dacă lipseşte o mare parte din cei cu care îl asociam. Rămânem aici să stingem lumina...

Din an în an se schimbă Sighişoara. Şi noi ne-am schimbat; nu mai suntem cei de la 20 de ani, iar cei care sunt acum la această vârstă nu mai sunt ca  noi. Vremurile sunt altele, statul este din ce în ce mai vizibil. Poliţiştii şi jandarmii sunt omniprezenţi, dar, din vremea noastră, lipsesc dozatoarele de bere de pe toate străzile şi o mai mare bună dispoziţie. E mai bine sau mai rău? Nu ştiu, iar un răspuns clar cred că nici nu există.

Ceea ce ştiu e că aştept Festivalul, merg cu plăcere acolo, neaşteptând să găsesc altceva decât poate, amintirile frumoase sau încercând  creez altele noi, pentru mai târziu. Lumea e cuminte în Festival, nimeni nu mai bea pe stradă pentru că vin jandarmii, nimeni nu mai cântă pe stradă pentru că jandarmii spun că cerşeşti dacă faci asta. Cei care vin să vadă  "ciudaţii" şi "drogaţii", să arate copiilor ce nu e bine să faci, pleacă dezamăgiţi: în afara unora tot ca ei, greu mai vezi altfel de oameni.

Dar, cu toate astea, voi reveni la Festival şi anul viitor. Tot pentru amintiri, tot pentru a se naşte altele.

Victor Wooten Group

Harry Tavitian şi Orient Expres

Gărâna Jazz 2008

Şi a fost Gărâna 2008...

Anul acesta mi s-a părut că au fost mult mai  mulţi spectatori decât anul trecut. Oare jazz-ul a câştigat mai iubitori sau lucrurile încep să se strice şi acolo?

Mi-a plăcut mult tot ce s-a întâmplat la festival, mi-au plăcut artiştii, mi-a plăcut că am găsit loc de cort în aceeaşi poieniţă ca anul trecut, mi-a plăcut că am avut aproape aceeaşi vecini. 

Programul fiecărei seri a fost excelent, dar merită remarcat show-ul celor de la Victor Wooten Group, Nightlosers şi, nu în ultimul rând, Harry Tavitian şi Orient Expres. În ceea ce îi priveşte pe ultimii, este destul de greu să mă decid în legătură cu ceea ce s-a întâmplat: ei mai voiau să cânte, Yellow Jackets voia să intre, organizatorii îi făceau semne disperate lui Harry Tavitian să iasă, o parte a publicului îl voia în continuare, cealaltă parte voia Yellow Jackets... Şi aşa s-a produs un moment stânjenitor. Americanii sunt sigur că nu concepeau să nu intre la ora stabilită, balcanicii noştri cântau încă atunci când Yellow îşi instalau bateria... publicul fluiera şi huiduia, fiecare pentru favorit... şi ne-am dat cu stângul în dreptul.

Normal era ca Harry Tavitian şi Orient Expres să fie programaţi ultimii, având în vedere toate elementele programului lor: vestimentaţie, muzică, mesaj, impact vizual. Nu s-a întâmplat aşa, iar rezultatul a fost o gafă de-a noastră.

Totuşi, situaţia asta nu a umbrit Festivalul, care a demonstrat că există lucruri frumoase şi în România şi că, pare-se, suntem pe calea cea bună, dar lungă.

Urmează Festivalul de la Sighişoara...

CHARLES LLOYD la Gărâna 2008

INTERNATIONAL JAZZ FESTIVAL GĂRÂNA 2008

Şi a trecut şi ediţia 2008 a Festivalului de Jazz Gărâna...

Am plecat împreună cu Dana vineri dimineaţa, pe o vreme superbă, pe care am sperat-o pe toată durata Festivalului. Am ajuns la Gărâna după-amaiază, spre seară şi, spre bucuruia noastră, am găsit loc de cort în aceeaşi poiană ca şi anul trecut. Mai mult, erau şi aproape aceleaşi persoane acolo, cu corturile. Ne-am "construit" casa şi am plecat spre MusiCal Ranch pentru spectacol. 

Atmosfera a fost ca întotdeauna, superbă, oamenii la fel, dar cu mult mai mulţi. Primii artişti, lituanienii, nu au ajuns, aşa că au intrat în scenă următorii, iar după e

FESTIVALURI...

De mâine va începe Festivalul de Jazz Gărâna 2008. Sper ca vremea să ţină cu noi, iar spectacolul să fie cel puţin la fel de bun ca cel de anul trecut. Abia aştept să întindem cortul, să dăm o tură prin incintă, să vedem care este pulsul. Artiştii sunt remarcabili şi sper să facă şi un show pe măsură. 

Sper ca acest Festival să nu aibă soarta celui Medieval de la Sighişoara, care, din an în an s-a umplut de neaveniţi, care nu înţeleg nimic din ceea ce s-a dorit să se facă acolo. Săptămâna viitoare vom merge la Sighişoara, dar mai mult din interţie, având în vedere că din 1995 nu am lipsit la nicio ediţie. Dar, de la ediţie la ediţie, se întâmplă mai puţine lucruri, iar strada este din ce în ce mai asemănătoare cu imaginea de la deschiderea unui hipermarket care face reduceri substanţiale.

În primii ani, cu toate că erau 300-400 de participanţi, se întâmplau atât de multe lucruri, fie organizate, fie spontane. Acum totul este din ce în ce mai anost şi sper ca declinul să înceteze.

Cu toate că este aşa cum am descris mai sus, paradoxal, după ce plecăm din Sighişoara, la finalul Festivalului, începe să ne fie dor şi abia aşteptăm anul viitor pentru a ne reîntoarce. 

Primele ediţii au fost de-a dreptul fascinante, cu tot felul de lucruri pe care abia aşteptai să le vezi, iar odată văzute, abia aşteptai să le povesteşti şi să le comentezi. Sper să revină acele vremuri...

Concert JUDAS PRIEST la Bucureşti

Vineri, 11 iulie, Judas Priest a cântat pentru prima dată în România. După ce îi ascultasem pe casete audio, care treceau din mână în mână, după ce fredonasem de nenumărate ori "Breaking the Law", împreună cu prietenii, imaginându-ne în găşti Hell`s Angels, după ce i-am văzut apoi în concerte ori videoclipuri pe casete video cu culorile întinate, am putut să îi văd şi să îi ascult pe viu. 

A fost o încântare. Rob Halford a fost de zile mari, spectacolul în sine, de asemenea. Nu pot compara cu alt concert al lor, pentru că este primul la care am fost  (sper că nu ultimul), dar mi-a plăcu foarte mult. Mi-a plăcut şi faptul că  spectatorii au fost din toate categoriile de vârstă şi, de ce nu, având în vedere oamenii cu care m-am întâlnit acolo, din toate categoriile profesionale. A fost un eveniment mai ales pentru noi, cei care i-am cunoscut la început prin intermediul casetelor audio, al unor reviste trecute din mână în mână şi, mult mai târziu, prin concertele şi videoclipurile de pe casete video si apoi la TV.

Urmează pe 4 august Iron Maiden (http://www.ironmaiden.com/index.php?categoryid=8&p2_articleid=890), alţi monştrii sacri ai metalului şi, până atunci, ArtMania la Sibiu, unde vor fi nume mari ale genului.

CĂLIMANU

De această căbănuţă mă leagă foarte multe amintiri, începând cu 1999, anul când am refăcut-o, împreună cu Bolşevicu` şi ceilaţi prieteni. Au fost câteva revelioane, petreceri, dar şi multe ture începute ori terminate aici, venind dinspre Cozia.

De fiecare dată ne-am întors la Călimanu cu bucurie, ea fiind, aşa cum a spus un prieten "Căsuţa din poveşti", mai ales iarna, când intram în poiană şi zăpada era neatinsă.

INTRO

Aş vrea ca acest spaţiu să fie unul de întâlnire al celor care iubesc muntele, drumeţiile şi prietenia, muzica bună şi toate lucrurile luminoase din viaţă.

Poate că nu este altceva mai frumos decât senzaţia pe care ţi-o dă o tură la munte, împreună cu prietenii. Voi încerca să redau toate trăirile încercate, prin cuvinte şi prin fotografii. Fie ca toate cărările montaniarzilor să fie numai cu soare!