De mâine va începe Festivalul de Jazz Gărâna 2008. Sper ca vremea să ţină cu noi, iar spectacolul să fie cel puţin la fel de bun ca cel de anul trecut. Abia aştept să întindem cortul, să dăm o tură prin incintă, să vedem care este pulsul. Artiştii sunt remarcabili şi sper să facă şi un show pe măsură.
Sper ca acest Festival să nu aibă soarta celui Medieval de la Sighişoara, care, din an în an s-a umplut de neaveniţi, care nu înţeleg nimic din ceea ce s-a dorit să se facă acolo. Săptămâna viitoare vom merge la Sighişoara, dar mai mult din interţie, având în vedere că din 1995 nu am lipsit la nicio ediţie. Dar, de la ediţie la ediţie, se întâmplă mai puţine lucruri, iar strada este din ce în ce mai asemănătoare cu imaginea de la deschiderea unui hipermarket care face reduceri substanţiale.
În primii ani, cu toate că erau 300-400 de participanţi, se întâmplau atât de multe lucruri, fie organizate, fie spontane. Acum totul este din ce în ce mai anost şi sper ca declinul să înceteze.
Cu toate că este aşa cum am descris mai sus, paradoxal, după ce plecăm din Sighişoara, la finalul Festivalului, începe să ne fie dor şi abia aşteptăm anul viitor pentru a ne reîntoarce.
Primele ediţii au fost de-a dreptul fascinante, cu tot felul de lucruri pe care abia aşteptai să le vezi, iar odată văzute, abia aşteptai să le povesteşti şi să le comentezi. Sper să revină acele vremuri...
