Din nou pe Cozia și din nou pe blog
După ce ani de zile l-am ignorat, mi-am adus aminte de el, de faptul că poți împărtăși cu alții frumusețea Coziei, că poți să creezi o comunitate care iubește acest munte. Și iată că am reluat postările. Și sper să mă țină de data asta pofta de scris!
Cozia, muntele nostru drag, ne-a primit ca întotdeauna: frumoasă, deschisă, gata să ne arate toate fețele ei.
De data acesta am văzut caprele negre pe Bulz. De altfel, am urcat cu acest gând: să stăm în șaua dintre Durduc și Bulz, răbdători, și să le așteptăm. Iar așteptarea nu a fost degeaba!
